Nu preturile cresc, ci puterea de cumparare a monedei a fost diminuata de catre producatorul ei!

Categorie: Economie Autentică

Publicat: 18.10.2023

Rezumat

Lecția subliniază că inflația este de fapt o diminuare a puterii de cumpărare a monedei, orchestrată de emitentul acesteia. Se lansează provocarea de a imagina un sistem monetar în care circuitul banilor începe de la oameni, nu de la bănci.

Prezentare publică

În economia modernă, una dintre cele mai frecvente plângeri este legată de creșterea prețurilor. Consumatorii observă cum, de la an la an, produsele și serviciile devin mai scumpe, iar salariile par să nu țină pasul. Această percepție generală este adesea etichetată simplu ca inflație. Totuși, expertul economic Octavian Bădescu ne invită să privim această realitate dintr-o perspectivă diferită, mult mai profundă și, în esență, mai adevărată: nu prețurile cresc, ci puterea de cumpărare a monedei a fost diminuată de către producătorul ei. Această idee reprezintă o schimbare fundamentală de paradigmă, esențială pentru oricine dorește să înțeleagă mecanismele reale care ne afectează buzunarele și stabilitatea financiară.

Această abordare ne provoacă să regândim modul în care percepem valoarea și costul în economie. De ce este importantă această distincție? Pentru că înțelegerea cauzei reale ne permite să identificăm soluții adecvate și să ne protejăm mai eficient împotriva efectelor eroziunii valorii monetare. Dacă problema ar fi doar creșterea prețurilor, soluțiile s-ar concentra pe controlul direct al acestora. Însă, dacă problema este devalorizarea monedei, atunci atenția noastră trebuie să se îndrepte către sistemul monetar însuși și către instituțiile responsabile de gestionarea acestuia.

Pentru a înțelege pe deplin această teză, trebuie să disecăm câteva concepte cheie. În primul rând, ce înseamnă că "puterea de cumpărare a monedei a fost diminuată"? Aceasta înseamnă că, pentru aceeași unitate monetară (un leu, un euro, un dolar), poți achiziționa mai puține bunuri și servicii decât înainte. Nu este vorba neapărat că un produs devine *mai valoros* în sine, ci că moneda cu care îl cumperi a devenit *mai puțin valoroasă*. Imaginați-vă că folosiți o riglă pentru a măsura un obiect. Dacă rigla se scurtează, veți avea nevoie de mai multe unități de riglă pentru a măsura același obiect. Obiectul nu a crescut în lungime; unitatea de măsură s-a micșorat. Aceeași analogie se aplică și monedei.

Cine este "producătorul" monedei? În sistemele monetare moderne, banca centrală a fiecărei țări, alături de băncile comerciale prin mecanismul rezervei fracționare, este principalul "producător" de monedă. Prin decizii de politică monetară, cum ar fi stabilirea ratelor dobânzii de referință, operațiunile de piață deschisă sau programele de relaxare cantitativă (tipărire de bani), băncile centrale influențează direct cantitatea de monedă aflată în circulație. Atunci când masa monetară crește semnificativ, fără o creștere proporțională a bunurilor și serviciilor disponibile în economie, valoarea fiecărei unități monetare scade. Această devalorizare se manifestă apoi în creșterea numerică a prețurilor, adică în acea "inflație" pe care o percepem cu toții.

Un alt aspect fundamental adus în discuție este întrebarea: "Cum ar fi ca circuitul monetar să înceapă de la oameni, nu de la bănci?" Această întrebare radicală ne pune în fața unei posibile alternative la sistemul monetar actual. În prezent, banii intră în circuitul economic în mare parte prin împrumuturi acordate de bănci (bancă centrală către bănci comerciale, apoi bănci comerciale către indivizi și companii) sau prin achiziții de active de către banca centrală. Aceasta înseamnă că datoria este inerentă procesului de creare a banilor. Dacă circuitul monetar ar începe de la oameni, ar putea însemna un sistem în care crearea de bani este mai descentralizată, mai democratică sau bazată pe alte principii, cum ar fi valoarea intrinsecă (monede ancorate în aur sau alte bunuri) sau o emisiune directă către cetățeni (bani-elicopter fără datorie la bază), schimbând fundamental distribuția puterii economice.

Aplicarea practică a acestei înțelegeri are implicații majore pentru fiecare dintre noi. La nivel personal, conștientizarea faptului că banii își pierd valoarea în timp ne obligă să reevaluăm strategia de economisire și investiții. A păstra economiile sub saltea sau în conturi bancare cu dobânzi sub rata de devalorizare a monedei înseamnă a pierde putere de cumpărare în fiecare zi. Soluția constă în a investi în active care, în mod tradițional, își păstrează valoarea sau cresc odată cu devalorizarea monedei: proprietăți imobiliare, metale prețioase, acțiuni la companii productive, obligațiuni cu randament real pozitiv sau chiar în propria educație și abilități, care reprezintă un capital uman ce poate genera venituri ajustate la noul nivel al prețurilor.

La un nivel macroeconomic, înțelegerea acestui fenomen ne permite să evaluăm critic politicile guvernamentale și ale băncilor centrale. De fiecare dată când un guvern decide să finanțeze cheltuieli masive prin împrumuturi de la banca centrală sau prin creșterea deficitului bugetar, iar banca centrală intervine tipărind bani pentru a susține aceste deficite, ar trebui să fim conștienți că acele acțiuni, deși pot părea a oferi o soluție pe termen scurt, contribuie la diminuarea valorii monedei noastre. Această perspectivă ne transformă din observatori pasivi în participanți activi și critici ai dezbaterii economice, cerând responsabilitate și transparență în gestionarea finanțelor publice și a politicii monetare.

În concluzie, teza lui Octavian Bădescu, conform căreia nu prețurile cresc, ci puterea de cumpărare a monedei este diminuată de către producătorul ei, reprezintă o cheie esențială pentru descifrarea realității economice contemporane. Această perspectivă ne obligă să privim dincolo de simptome – prețurile în creștere – și să ne concentrăm pe cauză – manipularea sau expansiunea excesivă a masei monetare de către instituțiile abilitate.

Recunoașterea acestui adevăr nu numai că ne ajută să ne protejăm mai bine finanțele personale, dar ne și încurajează să punem întrebări fundamentale despre structura sistemului monetar și despre cine ar trebui să aibă controlul asupra creării de bani. O înțelegere profundă a acestor mecanisme este indispensabilă pentru a naviga cu succes într-un peisaj economic din ce în ce mai volatil și pentru a pleda pentru un sistem monetar mai echitabil și mai stabil. Este o temă de gândire ce merită toată atenția noastră, pentru că ne influențează direct viitorul economic.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă afirmația "Nu prețurile cresc, ci puterea de cumpărare a monedei a fost diminuată"?

Această perspectivă sugerează că fenomenul inflației nu este primar o creștere a valorii intrinseci a bunurilor și serviciilor. Este, mai degrabă, o depreciere a valorii unității monetare, ceea ce înseamnă că aceeași cantitate de bani cumpără mai puțin.

Cine este "producătorul" monedei care, conform lecției, îi diminuează puterea de cumpărare?

"Producătorul" monedei la care se face referire este, în general, banca centrală a unei țări, în colaborare cu sistemul bancar comercial. Prin politicile monetare de expansiune, cum ar fi tipărirea de bani sau ajustarea ratelor dobânzii, aceștia influențează direct oferta de monedă și, implicit, valoarea sa.

Ce ar însemna ca circuitul monetar să înceapă "de la oameni, nu de la bănci", conform temei de gândire?

Această idee propune un sistem în care crearea banilor nu ar fi inițiată de bănci centrale sau comerciale prin credit. În schimb, banii ar putea fi generați sau distribuiți direct către cetățeni, schimbând fundamental mecanismele de alocare a resurselor și de creare a datoriei în economie.

Cum se diferențiază această perspectivă de explicația economică standard a inflației?

Economia standard vede inflația ca o creștere generală a prețurilor, cauzată de factori multipli (cerere excesivă, costuri de producție, ofertă monetară). Această lecție pune accentul pe cauzalitatea directă a devalorizării monedei de către emitenți ca fiind cauza principală, reorientând discuția spre politica monetară și structura sistemului financiar.